Glicemia sau glucoza din sange, are valori normale cuprinse intre 60-110 mg/ 100 ml ( 0,6 - 1 g/l ), daca se foloseste metoda coortotoluidina si intre 70-120 mg/100 ml ( 0,7-11,20 g/l ), pentru metodele ce folosesc principiul reducerii. Determinari ale glucozei facute pe ser sau plasma, au valori normale cu aproximativ 15 % mai mult decat cele amintite mai sus.

De aici decurge necesitatea specificarii produsului biologic, pe care s-a facut dozarea si notarea pe buletinul de analiza a valorilornormale in cazul respectiv. Obtinerea unor valori crescute peste cele indicate ca normale constituie un semnal de alarma, care necesita in primul rand repetarea analizei sangelui cuplata cu determinarea glicozuriei, adica a glucozei din urina de 24 de ore.

Valorile glicemiei

1. Glicemia crescuta, insotita de glicozurie ( care la normal este absenta ) reprezinta cei doi parametri, care se intalnesc in diabetul zaharat clinic manifest. In cele mai multe cazuri, aparitia glucozei in urina este determinata de valoarea unei glicemii care se gaseste intre 160-180 mg/100 ml, valoarea care indica depasirea pragului renal, cand rinichiul lasa sa treaca glucoza in urina.
2. Glicemia crescuta (peste anumite valori stabilite in functie de varsta ) si avand in medie o valoare mai mare de 140 mg/ 100 ml, dar cu glicozurie absenta, indica prezenta unui diabet zaharat, in cadrul caruia bolnavul prezinta un prag renal crescut: se intalnesc cazuri de valori ale glicemiei de 200 mg/100 ml, cu glicozurie absenta.
3. Glicemia normala si glicozuria absenta, in cazul cand bolnavul nu prezinta din punct de vedere clinic nici un fel de suspiciune, se poate pune diagnosticul de normal, din acest punct de vedere. In cazul in care prezinta obezitate, sau unele circumsante clinice particulare ( paradontoza, infectii care se vindeca greu, dermatoze, prurit genital etc. ) desi valorile glicemiei sunt normale si glicozuria absenta se impune efectuarea sub control medicala unor probe functionale, cum ar fi hiperglicemia provocata pe cale orala sau pe cale intravenoasa, etc., probe care sunt in masura sa precizeze daca aceste aspecte clinice se datoreaza unui diabet.
4. O situatie mai deosebita se prezinta atunci cand bolnavul are glucoza prezenta in urina si glicemia normala. Rezolvarea acestei probleme, trebuie precedata de o reverificare a dozarii glicozuriei, urmarind in mod special, ca recipientul in care se strange urina sa fie perfect curat, iar urina sa se stranga corect pe intervalul de 24 de ore, cand se recomanda suprimarea oricarui medicament, care ar putea interfera cu reactivii de dozare.

Variatii fiziologice ale glucozei in sange

Dupa ingestia de alimente se constata o crestere a nivelului glucozei in sange. Cercetari facute asupra nivelului glicemiei in cursul zilei, in functie de mese, arata ca dupa masa de pranz, glicemia creste mai mult decat dimineata. Varsta este unul dintre factorii care influenteaza nivelul glicemiei pe nemancate, care creste direct proportional cu aceasta;in cursul probei de hiperglicemie provocata, la fiecare decada peste 40 de ani, valoarea creste cu 10 mg / 100 ml.

1. In timpul sarcinii, glicemia este cu 15-20 % mai mica deoarece aportul de energie al fatului este dat de glucoza mamei;
2. Excesul ponderal este unul dintre factorii care altereaza testul de toleranta la glucoza;
3. Postul influenteaza nivelul glicemiei, in special la obezi si la femeile gravide;
4. Repausul la pat prelungit mai mult de 3 zile, duce prin diminuarea utilizarii glucozei periferice la alterarea vitezei de metabolism a glucidelor.
5. Stresul psihic face sa creasca nivelul glicemiei, datorita descarcarii de adrenalina;
6. Efortul fizic sustinut, duce la o scadere a valorii glicemiei.

Pe langa variatiile fiziologice, nivelul glicemiei poate aparea fals modificat in analize de laborator, prin prezenta in sange a unor medicamente, care pot interfera cu reactiile chimice folosite in dozare.

Glicozuria ( glucoza in urina ) este absenta la omul sanatos, sau in cantitati atat de mici incat este dozabila doar prin metode de mare finete.