Obezitatea implica o depasire a greutatii ideale cu 220%, o cincime dintre barbati si o treime dintre femei fiind obezi. Obezitatea usoara nu implica riscuri semnificative, dar barbatii care depasesc greutatea ideala cu 150-300% au o rata a mortalitiitii care depaseste de 12 ori mortalitatea barbatilor cu greutate normala.

Excesul de greutate poate fi estimat prin comparatie cu tabelele standard de inaltime si greutate, sau calculand indicele de masa (greutatea corporaIa in kg Ii Inaltimea in metri).

O estimare mai precisa a adipo­zitatii poate fi obtinuta prin masurarea pliului cutanat, cu ajutorul compasului antopometric.

Factori ce favorizeaza obezitatea

Majoritatea starilor de obezitate sunt determinate de mancat in exces. Sunt implicati factori genetici, de mediu si sociali, dar in final, reglarea alimentatiei depinde de interactiunea dintre centrii foamei si cei ai satietatii din hipotala­mus, modulati de stimulentii din cortexul cerebral. Cand aportul energetic depaseste cheltuielile energetice, energia suplimentara este stocata in tesutul adipos; daca bilantul net pozitiv este de durata mai lunga, apare obezitatea.

Obezitatea secundara se poate datora unei multitudini de afectiuni. Hipotiroismul poate determina obezitatea printr-un necesar energetic diminuat. Boala Cushing determina obezitate prin depozitarea grasimilor in regiuni centripete, la nivelul fetei si la nive1ul zonelor cervicale sau supraclaviculare. Insulinomul determina obezitate prin aport energetic crescut, secundar hipoglicemii­lor recurente . Sindroamele Laurence-Moon-Biedl si Prader- Willi sunt afectiuni rare, mostenite, considerate ca fiind de origine hipotalamica, caractcrizate prin obezitate si hipogonadism.

Obezitatea determina mortalitate si morbiditate, in primul rand prin complicatiile cardiovasculare si moartea subita. Pot aparea perturbarea tolerantei la glucoza si hiperlipidemia a jeune. Obezitatea morbida poate produce stres mecanic si fizic, ce predispune la, sau agraveaza artrozele, trombembolismul, colelitiaza, hipertensiunea, hipoventilutia si hipoxemia.

Restrictia calorica reprezinta piatra unghiulara a scaderii in greutate.

Hiperinsulinemismul, rezistenta la insulina, diabetul, hipertensiunea si hiperlipi­demia se amelioreaza ca urmare a scaderii in greutate. Prin estimarile de necesar energetic zilnic (aproximativ 138 kJ/kg = 33 Kcal/kg) se poate calcula deficitul zilnic necesar pentru a obtine o rata a scaderii in greutate ce trebuie sa atinga cam 0,5 - 1 kg pe saptamana. Dietele hipocalorice trebuie echilibrate in proteine, carbohidrati si grasimi si trebuie sa aduca suficiente minerale si vitamine. Pacientii trebuie monitorizati indeaproape in timpul regimurilor de slabire . Medicalia este pe de o parte ineficienta in declan­sarea mecanismeior de slabire, iar pe de alta parte produce efecte secundare serioase si de acecea nu au nici un rol in tratament.

Tratamentul

Tratamentul chirurgical este rezervat doar acelor pacienti care nu au reusit sa scada in greutale dupa schemele standard si se mentin la o cota de depasire a greutatii ideale cu 50 -1 00%. La astfel de pacienti bypass-ul chirurgicual al intestinului subtire este eficient in reducerea greutatii, dar complicatiile sunt frecvente. Gastroplastia este o interventie prin care o mica portiune din seg­mentul superior al stomacului este legata de un sac gastric mai mare printr-un canal ingust de 1,0-1,5 cm, in felul acesta intarziindu-se golirea stomacului. Pierderea in greutate prin acest procedeu nu are consecinte metabolice severe.

O problema majora in timpul tratamentului,o constituie mentinerea greutatii dupa scaderea care a avut loc anterior. Tehnicile de modificare a comportamen­tului pot da uneori rezultate.